“Gata motane! Iti pierzi teritoriul!” si-a inceput tata discutia cu mine inghetandu-mi inimioara mea frumoasa de pisoi dragalas dar n-a continuat fiindca prietena lui tocmai il anuntase ca si-a terminat machiajul si pot pleca. Au iesit amandoi pe usa de la intrare lasandu-mi sufletul cutremurat si mintea incremenita de tulburatoarea veste. Dupa ce am stat cu tata atatia ani fiindu-i alaturi chiar si atunci cand nu-l mai vizita aproape nimeni fiindca nu erau sanse sa se faca bine, boala lui fiind “necrutatoare” dupa cum spunea doctorul sau…Dupa ce m-am pisicit in fiecare dimineata pe papucii lui de casa (au un miros care imi incita simturile)… Dupa ce am stat in poala lui la fiecare meci de snooker la care s-a uitat… Dupa toata afectiunea pe care i-am aratat-o sarind in pat intre el si prietena lui pe care o baga in seama mai mult decat pe mine… Dupa ce i-am declarat razboi pasaroiului doar pentru a castiga afectiunea lui tata… Dupa ce am impartit impreuna singuratatile si tristetile vietiii, acum tata, omul care mi-a dat teritoriul asta si omul la care tin in pofida sfaturilor lui Szurke (ea imi spunea sa n-am niciodata incredere in oameni fiindca a intalnit in periplurile ei pisicute care au fost parasite de catre oameni), acum el… Mi se strange sufletelul in mine. Ce ma fac? Cum ma descurc eu pe afara? Si, mai ales, cum fac sa ma mai iubeasca Szurke desi voi fi un vagabond? Nu stiu cand se va petrece ingrozitorul lucru anuntat de tata dar stiu ca nu ma voi descurca fiindca eu sunt un motan de casa, un motan invatat cu mancare buna, cu ficat fiert, cu tocanite speciale, cu branza topita, cu siesta la ore fixe, cu tabieturi (v-am povestit despre papucii lui tata- mai am si altele) cu medic personal, cu…blog. Chiar! Voua cine va mai povesteste ce mi se intampla? Voi fi un vagabond ca motanii aia despre care imi spunea Szurke ca sunt mereu vanati de javrele alea rele.
Dar eu tin la tata …Acum stau pe bluza lui aruncata pe fotoliu. Nu ma mai atrage nici macar pasaroiul pe care, totusi, nu l-am scapat din ochi si care se infoaie in puscaria lui… Iata ca daca atatia ani mi-am dorit sa am libertate asa ca pisicutele pe care le vedeam pe geam, acum o voi avea… Dar n-o vreau! Cum sa fac sa-l conving pe tata sa nu ma lase fara teritoriul meu? Ma ajutati voi?
(va urma) P.S.: Astept mesajele voastre si pe pagina mea de facebook: Pitzulica Motanix
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu