Iubesc!

Revenit aici printre voi trebuie sa va spun ca in timpul in care am lipsit sau intamplat multe... Nu va vorbesc acum despre tata care, asa cum stim, ma iubeste si ma protejeaza de furia mamei care, din cand in cand, incearca sa ma scuture sau sa ma traga de coada pentru vreo “prostie” inventata. Nu-l mai amintesc nici pe pasaroi pe care din pacate nu l-am prins inca…Va voi povesti cum, printr-o intamplare fericita, am reusit sa cunosc o pisicuta care mi-a schimbat viata. Se numeste Szurke (un nume destul de ciudat dupa parerea mea) si e o superba pisicuta care, spre deosebire de mine, are o libertate absoluta. Si, cand spun asta, ma refer la faptul ca ea poate circula si pe afara si nu e fortata sa vietuiasca intr-un spatiu restrans ca mine. Parintii ei adoptivi locuiesc la etajul 1 intr-un bloc din apropiere si ei ii este foarte usor sa iasa din casa si sa exploreze lumea inconjuratoare…Bineinteles, face chestia asta in superbul nostru stil pisicesc iesind pe geamul bucatariei si coborand apoi pe crengile copacului care strajuieste acel bloc si din cauza caruia unii dintre locatari sunt suparati pentru ca le ia lumina (cum o fi si chestia asta?). Numai ca: “e destul de infricosator pe afara fiindca, mai nou, datorita prostiei oamenilor care nu vor sa-i omoare, e plin de javre d`alea urate care hoinaresc si sunt tot timpul flamande. Unde mai pui ca n-au nici maniere, sunt grosolani, latra si put tot timpul… Mai are sens sa-ti amintesc de fierataniile alea pe care oamenii le numesc masini si care fac un zgomot infernal?”, dupa cum imi marturisea prietena mea intr-o discutie pe care am avut-o aseara, in intimitate, in camera tatei care statea de vorba in sufragerie cu camaradul sau care a adus-o pe Szurke la noi pentru a ne face cunostinta. Da! Dragilor, nu mai sunt singur pe lumea asta! Sunt indragostit pana peste cap si coada! Cred ca si lui Szurke ii place de mine pentru ca, la un moment dat, in timpul discutiei, spunea ca sunt manierat nu ca ceilalti motani pe care ii cunoscuse prin periplurile pe care le-a avut prin cartier si cu care, la un moment dat, chiar se incaierase...pentru ca n-a vrut sa faca o chestie umilitoare. A scapat datorita agilitatii ei si datorita ghearelor foarte bine ascutite pe care mi le-a aratat si mie spunand ca secretul lor e ca le ascute folosindu-se de acelasi copac pe care coboara in fata blocului. Asadar, desi sunt indragostit si ar trebui sa fiu fericit, sunt extrem de ingrijorat pentru Szurke pentru ca nu se stie ce poate pati. Ar fi poate mai bine pentru ea ca oamenii sa taie copacul acela desi l-am auzit pe tata spunandu-i prietenului sau ca pentru asta e nevoie de o aprobare de la ceva numit “primarie”.Va dati seama cam cate ganduri se invart acum in capul meu pentru ca, pe de alta parte, n-ar fi bine pentru Szurke sa-si piarda libertatea si sa se plictiseasca asa cum o fac eu cand ea nu e langa mine…Ei, esentialul e ca o iubesc! Pa! Pe curand!
P.S.: Ea e prietena mea: