Vagabond...

“Gata motane! Iti pierzi teritoriul!” si-a inceput tata discutia cu mine inghetandu-mi inimioara mea frumoasa de pisoi dragalas dar n-a continuat fiindca prietena lui tocmai il anuntase ca si-a terminat machiajul si pot pleca. Au iesit amandoi pe usa de la intrare lasandu-mi sufletul cutremurat si mintea incremenita de tulburatoarea veste. Dupa ce am stat cu tata atatia ani fiindu-i alaturi chiar si atunci cand nu-l mai vizita aproape nimeni fiindca nu erau sanse sa se faca bine, boala lui fiind “necrutatoare” dupa cum spunea doctorul sau…Dupa ce m-am pisicit in fiecare dimineata pe papucii lui de casa (au un miros care imi incita simturile)… Dupa ce am stat in poala lui la fiecare meci de snooker la care s-a uitat… Dupa toata afectiunea pe care i-am aratat-o sarind in pat intre el si prietena lui pe care o baga in seama mai mult decat pe mine… Dupa ce i-am declarat razboi pasaroiului doar pentru a castiga afectiunea lui tata… Dupa ce am impartit impreuna singuratatile si tristetile vietiii, acum tata, omul care mi-a dat teritoriul asta si omul la care tin in pofida sfaturilor lui Szurke (ea imi spunea sa n-am niciodata incredere in oameni fiindca a intalnit in periplurile ei pisicute care au fost parasite de catre oameni), acum el… Mi se strange sufletelul in mine. Ce ma fac? Cum ma descurc eu pe afara? Si, mai ales, cum fac sa ma mai iubeasca Szurke desi voi fi un vagabond? Nu stiu cand se va petrece ingrozitorul lucru anuntat de tata dar stiu ca nu ma voi descurca fiindca eu sunt un motan de casa, un motan invatat cu mancare buna, cu ficat fiert, cu tocanite speciale, cu branza topita, cu siesta la ore fixe, cu tabieturi (v-am povestit despre papucii lui tata- mai am si altele) cu medic personal, cu…blog. Chiar! Voua cine va mai povesteste ce mi se intampla? Voi fi un vagabond ca motanii aia despre care imi spunea Szurke ca sunt mereu vanati de javrele alea rele.
Dar eu tin la tata …Acum stau pe bluza lui aruncata pe fotoliu. Nu ma mai atrage nici macar pasaroiul pe care, totusi, nu l-am scapat din ochi si care se infoaie in puscaria lui… Iata ca daca atatia ani mi-am dorit sa am libertate asa ca pisicutele pe care le vedeam pe geam, acum o voi avea… Dar n-o vreau! Cum sa fac sa-l conving pe tata sa nu ma lase fara teritoriul meu? Ma ajutati voi?
(va urma) P.S.: Astept mesajele voastre si pe pagina mea de facebook: Pitzulica Motanix

Iubesc!

Revenit aici printre voi trebuie sa va spun ca in timpul in care am lipsit sau intamplat multe... Nu va vorbesc acum despre tata care, asa cum stim, ma iubeste si ma protejeaza de furia mamei care, din cand in cand, incearca sa ma scuture sau sa ma traga de coada pentru vreo “prostie” inventata. Nu-l mai amintesc nici pe pasaroi pe care din pacate nu l-am prins inca…Va voi povesti cum, printr-o intamplare fericita, am reusit sa cunosc o pisicuta care mi-a schimbat viata. Se numeste Szurke (un nume destul de ciudat dupa parerea mea) si e o superba pisicuta care, spre deosebire de mine, are o libertate absoluta. Si, cand spun asta, ma refer la faptul ca ea poate circula si pe afara si nu e fortata sa vietuiasca intr-un spatiu restrans ca mine. Parintii ei adoptivi locuiesc la etajul 1 intr-un bloc din apropiere si ei ii este foarte usor sa iasa din casa si sa exploreze lumea inconjuratoare…Bineinteles, face chestia asta in superbul nostru stil pisicesc iesind pe geamul bucatariei si coborand apoi pe crengile copacului care strajuieste acel bloc si din cauza caruia unii dintre locatari sunt suparati pentru ca le ia lumina (cum o fi si chestia asta?). Numai ca: “e destul de infricosator pe afara fiindca, mai nou, datorita prostiei oamenilor care nu vor sa-i omoare, e plin de javre d`alea urate care hoinaresc si sunt tot timpul flamande. Unde mai pui ca n-au nici maniere, sunt grosolani, latra si put tot timpul… Mai are sens sa-ti amintesc de fierataniile alea pe care oamenii le numesc masini si care fac un zgomot infernal?”, dupa cum imi marturisea prietena mea intr-o discutie pe care am avut-o aseara, in intimitate, in camera tatei care statea de vorba in sufragerie cu camaradul sau care a adus-o pe Szurke la noi pentru a ne face cunostinta. Da! Dragilor, nu mai sunt singur pe lumea asta! Sunt indragostit pana peste cap si coada! Cred ca si lui Szurke ii place de mine pentru ca, la un moment dat, in timpul discutiei, spunea ca sunt manierat nu ca ceilalti motani pe care ii cunoscuse prin periplurile pe care le-a avut prin cartier si cu care, la un moment dat, chiar se incaierase...pentru ca n-a vrut sa faca o chestie umilitoare. A scapat datorita agilitatii ei si datorita ghearelor foarte bine ascutite pe care mi le-a aratat si mie spunand ca secretul lor e ca le ascute folosindu-se de acelasi copac pe care coboara in fata blocului. Asadar, desi sunt indragostit si ar trebui sa fiu fericit, sunt extrem de ingrijorat pentru Szurke pentru ca nu se stie ce poate pati. Ar fi poate mai bine pentru ea ca oamenii sa taie copacul acela desi l-am auzit pe tata spunandu-i prietenului sau ca pentru asta e nevoie de o aprobare de la ceva numit “primarie”.Va dati seama cam cate ganduri se invart acum in capul meu pentru ca, pe de alta parte, n-ar fi bine pentru Szurke sa-si piarda libertatea si sa se plictiseasca asa cum o fac eu cand ea nu e langa mine…Ei, esentialul e ca o iubesc! Pa! Pe curand!
P.S.: Ea e prietena mea:

Distrus sufleteste... dar nu EMO!

Am evadat ! Ha! Tata a uitat deschis geamul de la bucatarie si eu care eram inchis pe balcon am sarit in bucatarie si de acolo m-am dus direct la puscaria pasaroiului avand o gramada de ganduri razboinice… Dar, culmea (!) toate gandurile mele au disparut cand l-am auzit pe papagal spunandu-mi numele ! E drept: n-a zis decat Pitzu si nu Pitzulica asa cum e numele meu intreg. Consternat de noua surpriza mi-am ridicat coada si am ramas cu un picior in aer dar si cu ganduri mai putin intelepte. Adica papagalul vorbeste… Eh, acum sa vezi cum nu ma mai baga nimeni in seama. Poate imi pierd si teritoriul fiindca din punctul de vedere al oamenilor n-am fost cuminte si nu merit altceva decat pedepse atroce. Dand tarcoale coliviei si urmarindu-mi cu mare atentie dusmanul ma gandeam si ca n-ar strica sa ma mai pisicesc din cand in cand pe langa tata ca sa-i “cumpar”atentia. Si, in timp ce ma gandeam eu asa, Cioroiul se infoie brusc iar eu ca un vanator adevarat am incercat sa-i agat o pana ce iesise printre zabrelele coliviei…Puternic cum sunt am reusit sa-i prind pana dar nu stiu prin care joc ciudat al sortii am agatat si colivia care a cazut cu pasaroi cu tot in niste zgomote care pe moment m-au speriat si m-au facut sa sar cu agilitate inapoi.
Dragilor va inchipuiti din care puscarie scriu aceste randuri in timp ce Poppy, papagalul care mi-a distrus viata se lafaie in toata camera lui tata unde a fost lasat liber sa faca ce vrea pana i se repara colivia. Da. Sunt distrus sufleteste… Tata nu ma mai iubeste in timp ce tine la Cioroi. Sunt si singur…Si, cu toate motivele astea care zguduie sufletelul meu de pisoi frumos nu voi fi niciodata un EMO (eu ma omor), adica un sinucigas desi varianta asta exista fiindca, asa cum v-am mai spus, tata sta la etajul 5 si… Eu sunt Pitzulica, motan de motan, blogger si rocker ca tata si daca va mai trebui sa stau pe afara un timp voi sta, dar nici pasaroiului nu-i va fi bine daca-l voi prinde. Cand l-oi prinde.
(nota lui tata: Te iubesc motane! Chiar mai mult decat crezi!)
P.S.: In atentia hotilor:postarile de pe acest blog intra sub incidenta drepturilor de autor care au fost inregistrate ca atare.

Papagalul

Pasaricile astea au un tupeu nemaipomenit! Vin, chiar in dreptul meu (!), si se aseaza pe pervazul ferestrei prin care ma uit! Asa sfidare n-am gasit nici la Basescu (acum stiu cine e: un fel de sef al oamenilor si i se spune “presedinte”) om care-i sfideaza pe cei care l-au ales in fruntea lor prin deciziile idioate pe care le ia alaturi de unul mic, Boc, datorita caruia am ramas eu fara ficat fiert pentru ca, asa cum v-am spus, din cauza crizei, tata nu mai are bani pentru strictul meu necesar. Tot nu inteleg de ce nu-i baga oamenii pe astia doi la puscarie… Dar, sa revenim la subiectul meu, la pasaricile astea pe care le studiez in timp ce mananca firmiturile puse de tata. Tare m-as juca cu ele… Asa cum m-as juca si cu Poppy, papagalul lui tata , “cioroiul” cum ii spun eu fiindca el croncane (cel putin asta e parerea mea) nu ciripeste ca celelalte pasari . Doamne cat ma enerveaza pasaroiul ala. De cand l-a adus tata toti sunt in jurul coliviei lui si-l alinta si vorbesc cu el incercand sa-l faca sa scoata pe ciocul ala urat al lui cuvinte. Dar eu cred ca-i prea prost si nu-i in stare… Pai, cum sa fie in stare sa vorbeasca avand in vedere ca el nu face altceva decat sa stea pe una din crengutele alea si sa se infoaie din cand in cand ?? Nu l-am vazut nici zburand. Oricum e prea gras pentru o pasare si deja iar m-a enervat fiindca a trebuit sa aduc vorba de el chiar si aici pe blog. Nu-l pot suporta pe papagal si, totusi, sunt nevoit sa-mi impart singuratatea cu el pentru ca acum tata pleaca destul de des de acasa si ma lasa in compania innaripatului…Am incercat de cateva ori sa-mi introduc armele mele ascutite printre gratiile coliviei dar n-am reusit pentru ca sunt prea musculos. Chiar: papagalul e puscarias. Ha! Ha! Ha! Nu cred ca-l voi prinde, dar am un plan: cand mai deschide tata usita coliviei ca sa-i dea de mancare o sa-i distrag atentia sarind pe pc astfel incat pasaroiul sa poata iesi. Daca iese o comite…
(nota lui tata: n-a iesit, in schimb, Pitzulica e la puscaria nr.2)
_P.S.:Am mai pus odata ieri dimineata insemnarea asta dar, cumva, a disparut...

Blogul motanului meu: Papagalul

Blogul motanului meu: Papagalul

Ce-i aia "criza"?

In ultima perioada am auzit foarte des cuvantul asta: “criza”. Ba spunea tata ca “e criza motane si nu-mi pot permite sa-ti mai cumpar ficat asa ca va trebui sa te resemnezi cu whiskasul si cu tocanita”… Ba i-am auzit pe oamenii aia in alb cu care a plecat tata spunanand ca a avut “criza diabetica”… Ba am auzit-o pe mama lui tata spunand ca a facut o “criza de nervi” cand a aflat ca i s-a taiat din pensie…Cert e ca, din cate imi dau seama cu mintea mea de motan inteligent, criza asta e ceva rau cu atat mai rau cu cat ma lasa pe mine fara mancarea favorita :ficatul fiert. Si daca tot e ceva rau care se intampla in lumea asta imi pun si eu intrebarea fireasca: de ce nu se roaga oamenii la Dumnezeu ca sa-i ajute sa scape de chestia asta ? Eu de cate ori m-am rugat la Dumnezeu am primit raspuns rugaciunilor mele. Sau, daca Boc (cine o mai fi si asta?) e de vina pentru criza de ce nu-l baga oamenii la puscarie asa cum face tata cu mine cand “gresesc”? Sau pe Basescu?
Dar, pentru ca oricum problemele oamenilor sunt plictisitoare, trebuie sa va spun ca am vesti mari pentru voi: am descoperit un joc interesant care imi pune la incercare abilitatile mele de vanator. A adus tata un obiect care imi ocupa mai nou tot timpul si pe care il iubesc la nebunie: o minge de ping-pong care se rostogoleste asa de iute incat nu ma pot abtine s-o urmaresc…
P.S.: A promis tata ca ma invata si pe mine ce inseamna politica. O fi mult de invatat?

Declaratie

M-am decis sa mai scriu aici pentru ca mi-a zis tata ca ma iubiti si va plac intamplarile din viata mea desi, uneori, mie nu-mi plac. Pai, cum sa-mi placa, de pilda, puscaria?! Dar, asta e... nenorocirea unora, hazul altora. Mai ales ca tata a inventat o alta forma cruda si nemiloasa de pedeapsa pentru mine. Mai nou, cand fac cate o "nazbatie", desi eu stiu ca sunt cuminte, ma trimite la "bulau", adica puscaria nr2, pe balcon. Ori, cateodata, mi se face asa o friiiiiica...pen' ca se aud tot felu' de zgomote care mai de care mai lugubre si inspaimantatoare. Nu sunt un fricos, nuuu sa nu credeti asta... Dar, cel putin in cazul meu, primeaza instinctul de conservare care imi spune ca nu trebuie sa fiu acolo in momentele alea. Si, mai e si frig. Nu tot timpul, dar, voi stiti ca noua felinelor ne place foarte mult caldura. Cand e soare si frumos afara ies singur pe balcon pentru ca, asa cum v-am mai spus, intalnesc obiectul eternei mele fascinatii, pasarelele care se aduna la bucatelele de mamaliga puse de tata. Si, ca un adevarat vanator ce sunt si ma respect, stau la panda pentru a sari sa le prind... Insa, de atunci cand am scapat pasarica aia din cauza piciorului lui tata care m-a "alintat" in locurile mele rusinoase, n-am mai prins niciuna. Nu m-a durut cand m-a impins cu piciorul, dar m-a durut sufleteste chiar daca, povestea, in intregul ei, m-a bucurat ulterior cand tata, mandru de mine, le spunea prietenilor sai ce s-a intamplat...As fi vrut sa pastrez trofeul ala si sa ma joc putin...
Apropo de durerile mele sufletesti: nu cred ca exista atata durere cata exista in sufletul meu, care e singur, desi ii am langa mine pe parintii mei adoptivi. Nici nu va dati seama ce greu e pentru mine sa nu am langa sufletelul meu o pisicuta cu care sa impart bucuriile si puscariile vietii. Pentru ca, neindoios, m-ar fi urmat si in “faradelegile” pe care, uneori, le comit doar ca urmare a revoltei mele interioare si nu din cauza faptului ca as fi rau din fire. Si, tata stie asta. De aia il pretuiesc pe omul asta care n-a dat niciodata in mine desi e urias si eu sunt fara nicio aparare in fata lui... Insa, asa cum am spus cu alte ocazii, prin pedepsele sale, devine si el diabolic la fel ca toti oamenii care, pentru amorul propriu, tin animalute pe langa casa fara a incerca sa se aproprie de sufletul lor... Pentru ca si noi avem suflet. Eu, Pitzulica, motan de rasa declar acest lucru pe care il sustin si, mai jos, o sa semnez. Da, avem suflet. Si, da, nu ne place singuratatea desi medicu' meu l-a pacalit pe tata ca daca am stat asa singur primii doi ani, apoi, pot sta pana la sfarsitul vietii la fel. Eh, daca tata n-ar fi ascultat atunci de medicu' ala, poate ca acum scriam de pe alte coordonate si nu de pe acelea ale unui pisoi frustrat care, desi frumos (aici seman cu tata), inteligent si modest (asa cum numai un motan de rasa poate fi) sta si isi plange soarta in loc sa iasa afara din casa (m-am gandit si la evadare dar pare imposibila deoarece tata sta la etaj...si e complicat sa te duci pana jos cu atat mai mult cu cat nu-mi plac zgomotele pe care le produce masina aia infernala pe care o folosesc oamenii pentru a urca si cobora).
Din punctul meu de vedere e simplu sa agati pisicute si, daca as fi iesit, as fi avut foarte multe prietene. Trebuie sa vorbesti doar pe limba lor. Sa ai curajul de a le aborda.Sa ai curajul de a le spune ceea ce vor sa auda chiar daca asta ar insemna sa minti. Sa poti crea un univers in jurul lor astfel incat sa se simta protejate si adorate. Si, sincer, daca as fi putut iesi, n-as mai fi pierdut vremea scriind... Pentru ca sunt motan de actiune caruia ii place atacul.
Dar, destul despre frustrarile mele pentru ca vreau sa va spun ca maine e o zi importanta: voi manca ficat si dupa aia, pireu de cartofi (sper ca a mai ramas de la Paste)... Am simtit mirosul ficatului inca de cand a intrat mama lui tata pe usa cu sacosele incarcate. Si, de data asta cred ca-i pentru mine si nu-l mai strica pe drob (ce-o mai fi si aia...). Astfel, din acest binecuvantat motiv, va trebui sa fiu cuminte. Foarte cuminte. Chiar daca stiu ca-i pentru mine si ca il voi primi oricum. Tre' sa le faci si stapanilor puscariei tale o bucurie. Nu costa nimic. E simplu sa fii iubitor, dupa cum, la fel de simplu, e sa fii rau si rebel. Eu am ales sa ma resemnez cu viata asta pe care o duc si sa fiu mai departe dragalas si, acu' imi marchez teritoriul in papucii lui mama pentru ca au un miros ciudat... Asa-i ca ma iubiti?

PITZULICA, motan de motan, rocker ca tata
P.S.:Mie imi plac bluesurile cantate de Whitesnake, Def Leppard si Scorpions pe care adorm imediat...Tata, mai nou, adoarme pe orice fel de muzica, chiar si pe Judas Priest sau Metallica.

Rusinea

Fratilor, m-am facut de rusine! Eu! Pitzulica, motan de motan. Mandria mea a fost calcata in picioare si imi vine sa ma ascund de rusine dar, mai bine sa va spun cum a fost... Venisera in vizita la tata niste prieteni de ai lui si, eu, ca sa le aud povestile, dar si ca sa-i am pe toti sub observatie, m-am catarat pe niste perne puse una peste alta si toate pe o plapuma impachetata si asezata pe scaun. Cum nu auzeam decat banalitati legate de politica si de mersul prost al societatii, in cele din urma, am adormit cu atat mai mult cu cat la confortul meu contribuia si faptul ca pernele alea erau moi. Asta va trebui s-o tin minte. Poate le "prind" in viitor sa mai dorm pe ele. M-am trezit in final din cauza faptului ca pusesera muzica lui Ozzy Osbourne si, pe fondul piesei "Secret loser" (mamaaa ce s-a potrivit!), m-am intins, asa cum numai eu pot s-o fac si... am cazut cu toate pernele pe mine in hazul general pentru ca apucasera sa vada si tata cu doi dintre camarazii lui. In timp ce se faceau comentarii rautacioase pe seama mea si a reactiilor mele intarziate pentru ca, spuneau ei, ar fi trebuit sa sar in ultima clipa, eu imi faceam tot felul de planuri razboinice care mai de care mai fanteziste si toate ii vizau pe tata si prietenii lui. Intr-un final, cu imaginea sifonata, dupa ce se terminase prima parte a casetei, am iesit si eu de sub perne si cu o rusine...Si, pentru ca si cireasa sa fie pusa pe tortul rusinii mele, am mai "comis" o chestie in urma careia au ras toti de mine.
Deschisesera usa de la balcon pentru ca sa aeriseasca si pentru a mai "da cate un ochi" la tipele care treceau pe strada si am iesit si eu pentru ca imi place sa ma dau peste cap in ghiveciul ala mare al vecinilor amplasat pe balustrada ce uneste cele doua balcoane. "E clipa mea" am gandit eu vrand sa le arat gratia si usurinta cu care merg pe balustrada desi tata sta la etajul cinci si m-am dus sa ma dau peste cap...Imi place sa ma dau peste cap in ghiveciul ala pentru ca e plin cu pamant si asa ma scarpin si eu mai bine desi tata ma boscorodeste ca ma murdaresc. Da' ce nu ma spal? Si, cand are tata glume in program, nu ma spala desi stie clar ca nu-mi place apa cu toate ca sunt fascinat de ea? In fine...La intoarcere, fiindca aveam soarele in ochi, m-am impiedicat (nu stiu daca va vine sa credeti ca o pisica de calibrul meu se poate impiedica dar e din pacate adevarat) si am fost nevoit sa ma tin cu ghearele de ghiveci intr-o pozitie care li s-a parut privitorilor mei foarte comica la fel ca si faptul ca era s-o iau pe "aratura" si sa cad...
Acum am de gand sa ma duc sa dorm pe masina de spalat si, in timp ce-mi fac siesta, dupa mancarea grozava pe care am ingurgitat-o cu o pofta nebuna pentru ca nu mai mancasem de mult tocanita Whiskas, am de gand sa meditez la cele intamplate ca si la faptul ca am sa raman singur acasa fiindca tata intentioneaza sa plece intr-un loc numit "spital" si, din cate am inteles, mama lui il va insoti nu stiu cum, da'...