vineri, 29 aprilie 2011

Puscaria

Da! Da, dragilor, va scriu din puscarie.O parnaie cam racoroasa si unde am la discretie apa.De cand ma stiu am fost fascinat de apa si de curgerea ei. Cand eram mic, imi placea sa sar pe chiuveta si sa ma uit la tata cum se balacea in vana... Dar, dupa cateva experiente neplacute, am renuntat la placerea asta. Ca, tata n-avea altceva de facut decat sa ma spele si pe mine. Si, stiti ce greu e sa te lingi dupa aia peste tot ? Ca deh, motan de rasa cum sunt, nu-mi pot lasa blana asa fara nicio ingrijire, fara stralucire. Acuma nu ca ma duc prin cluburi sau la vreo prezentare de moda pisiceasca dar, orisicat, nu ma puteam lasa asa ud.E chestie de imagine si noi, felinele iubim modul in care aratam. Revenind insa la problema mea trebuie sa va spun ca am fost incarcerat pe nedrept si protestez!
Protestez si voi protesta in fata factorilor decizionali (tata si mama lui) pentru modul nedrept si abuziv pentru care sunt retinut in acest loc de detentie in care trebuie sa vin doar pentru a-mi satisface nevoile fiziologice la tava mea plina cu nisip. Apropo : ia sa vad cum mai miroase...Dah, e inca mirosul de la ficatul fiert pe care l-am mancat ieri si care-mi place foarte mult.Asa...Sa las ceva si aici. Asa, acum curat frumos si ma voi tolani in fata usii...
Hopa ! Tata a venit sa ma elibereze...Haha: pana ati citit voi fraza de mai devreme eu deja am ajuns pe speteaza fotoliului din camera mare... Niste pasarele care ciugulesc firmiturile de mamaliga puse de tata acolo pe balcon chiar in scopul de a fi mancate, imi distrag atentia. Dar, mai inante de a ma duce sa le studiez, sa va spun pentru ce facusem puscarie: imi marcasem teritoriul pe tastatura pc-ului lui tata...Era a mea si aia! Eu le tot spun oamenilor astora ca tot ce e pe teritoriul meu e al meu, da' nu vor sa inteleaga! Eh, asta e... Mama ce as fi prins pasarica aia, ce m-as fi jucat cu ea! Voi mai reveni fiindca stiu ca ma iubiti dar acum am treaba!

Va mai astept aici fiindca si eu va iubesc!

Plictis...

Plictiseala mare, monser! S-au dus vremurile in care "tata" se juca cu mine si ma punea sa alerg dupa luminitele alea... Stiam ca nu le pot prinde, dar alergam dupa ele fiindca erau fascinante si ma bucuram vazandu-l pe "tata" cum rade.Acum sta si motaie in fotoliul ala din fata calculatorului si nu face nimic. Nu ma mai “alearga” cu jucariile noastre favorite, cu mingea de ping pong sau cu sfoara pe care eu stiu ca o tragea dupa el doar ca s-o atac eu…Eu atacam sfoara aia ca sa ma antrenez pentru un eventual atac din partea vreunui sarpe fiindca, asa cum stiti, noi pisicile suntem cei mai mari vanatori de serpi. Bineinteles ca era vorba si de afectiunea mea pentru tata. Dar, ce-a fost asta? Ma duc iute! Da, nu era decat o pasare care a zburat... Ba, cred ca imbatranesc si eu. Si acum imi aduc aminte ce senzatie faina am avut cand am prins vrabia aia atunci pe balcon. Am stat atat de mult la panda, dar a meritat.A meritat in primul rand pentru satisfactia mea de vanator dar si pentru ca l-am vazut pe "tata" povestind prietenilor sai, cu mandrie in glas, ce isprava am facut. Nu v-am spus inca, dar "tata" e universul meu, fiindca nimeni nu ma mangaie ca el si nici nu-mi da mancare mai buna. Tin si la mama lui "tata", dar, uneori, ea arunca cu apa pe mine si nu-mi place... Cica nu sunt "cuminte". Da' ce nu e teritoriul meu? Nu m-a adus "tata" pe teritoriul asta? Asa ca fac ce vreau si-l marchez unde am chef! Iata ca bat campii in timp ce ma uit pe fereastra (cineva trebuie sa va spuna si voua ce fac) dupa alte pisicute care, probabil, sunt mai fericite decat mine.Ele n-au o casa ca a mea si nici mancarea mea, dar au ceva interesant:libertatea!
Eh, da' deja m-am obisnuit cu realitatea...Ma duc acum sa ma culc pe masina de spalat, ca pe pat am dormit ieri...
P.S.: Daca ma iubiti mai veniti aici pe blog…

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Eu, motan de motan



 Da! Eu, Pitzulica, motan de motan am hotarat sa-mi fac blog asa cum au toti motanii de rasa. Pentru inceput o sa va arat cateva dintre pozele mele, apoi, asa cum i-am obisnuit pe cititorii mei de pe "Jurnale.ro---jurnalul lui Poppy (asta e tata)" o sa va povestesc pataniile mele si multe alte chestii dragute care sper sa va placa.