Declaratie

M-am decis sa mai scriu aici pentru ca mi-a zis tata ca ma iubiti si va plac intamplarile din viata mea desi, uneori, mie nu-mi plac. Pai, cum sa-mi placa, de pilda, puscaria?! Dar, asta e... nenorocirea unora, hazul altora. Mai ales ca tata a inventat o alta forma cruda si nemiloasa de pedeapsa pentru mine. Mai nou, cand fac cate o "nazbatie", desi eu stiu ca sunt cuminte, ma trimite la "bulau", adica puscaria nr2, pe balcon. Ori, cateodata, mi se face asa o friiiiiica...pen' ca se aud tot felu' de zgomote care mai de care mai lugubre si inspaimantatoare. Nu sunt un fricos, nuuu sa nu credeti asta... Dar, cel putin in cazul meu, primeaza instinctul de conservare care imi spune ca nu trebuie sa fiu acolo in momentele alea. Si, mai e si frig. Nu tot timpul, dar, voi stiti ca noua felinelor ne place foarte mult caldura. Cand e soare si frumos afara ies singur pe balcon pentru ca, asa cum v-am mai spus, intalnesc obiectul eternei mele fascinatii, pasarelele care se aduna la bucatelele de mamaliga puse de tata. Si, ca un adevarat vanator ce sunt si ma respect, stau la panda pentru a sari sa le prind... Insa, de atunci cand am scapat pasarica aia din cauza piciorului lui tata care m-a "alintat" in locurile mele rusinoase, n-am mai prins niciuna. Nu m-a durut cand m-a impins cu piciorul, dar m-a durut sufleteste chiar daca, povestea, in intregul ei, m-a bucurat ulterior cand tata, mandru de mine, le spunea prietenilor sai ce s-a intamplat...As fi vrut sa pastrez trofeul ala si sa ma joc putin...
Apropo de durerile mele sufletesti: nu cred ca exista atata durere cata exista in sufletul meu, care e singur, desi ii am langa mine pe parintii mei adoptivi. Nici nu va dati seama ce greu e pentru mine sa nu am langa sufletelul meu o pisicuta cu care sa impart bucuriile si puscariile vietii. Pentru ca, neindoios, m-ar fi urmat si in “faradelegile” pe care, uneori, le comit doar ca urmare a revoltei mele interioare si nu din cauza faptului ca as fi rau din fire. Si, tata stie asta. De aia il pretuiesc pe omul asta care n-a dat niciodata in mine desi e urias si eu sunt fara nicio aparare in fata lui... Insa, asa cum am spus cu alte ocazii, prin pedepsele sale, devine si el diabolic la fel ca toti oamenii care, pentru amorul propriu, tin animalute pe langa casa fara a incerca sa se aproprie de sufletul lor... Pentru ca si noi avem suflet. Eu, Pitzulica, motan de rasa declar acest lucru pe care il sustin si, mai jos, o sa semnez. Da, avem suflet. Si, da, nu ne place singuratatea desi medicu' meu l-a pacalit pe tata ca daca am stat asa singur primii doi ani, apoi, pot sta pana la sfarsitul vietii la fel. Eh, daca tata n-ar fi ascultat atunci de medicu' ala, poate ca acum scriam de pe alte coordonate si nu de pe acelea ale unui pisoi frustrat care, desi frumos (aici seman cu tata), inteligent si modest (asa cum numai un motan de rasa poate fi) sta si isi plange soarta in loc sa iasa afara din casa (m-am gandit si la evadare dar pare imposibila deoarece tata sta la etaj...si e complicat sa te duci pana jos cu atat mai mult cu cat nu-mi plac zgomotele pe care le produce masina aia infernala pe care o folosesc oamenii pentru a urca si cobora).
Din punctul meu de vedere e simplu sa agati pisicute si, daca as fi iesit, as fi avut foarte multe prietene. Trebuie sa vorbesti doar pe limba lor. Sa ai curajul de a le aborda.Sa ai curajul de a le spune ceea ce vor sa auda chiar daca asta ar insemna sa minti. Sa poti crea un univers in jurul lor astfel incat sa se simta protejate si adorate. Si, sincer, daca as fi putut iesi, n-as mai fi pierdut vremea scriind... Pentru ca sunt motan de actiune caruia ii place atacul.
Dar, destul despre frustrarile mele pentru ca vreau sa va spun ca maine e o zi importanta: voi manca ficat si dupa aia, pireu de cartofi (sper ca a mai ramas de la Paste)... Am simtit mirosul ficatului inca de cand a intrat mama lui tata pe usa cu sacosele incarcate. Si, de data asta cred ca-i pentru mine si nu-l mai strica pe drob (ce-o mai fi si aia...). Astfel, din acest binecuvantat motiv, va trebui sa fiu cuminte. Foarte cuminte. Chiar daca stiu ca-i pentru mine si ca il voi primi oricum. Tre' sa le faci si stapanilor puscariei tale o bucurie. Nu costa nimic. E simplu sa fii iubitor, dupa cum, la fel de simplu, e sa fii rau si rebel. Eu am ales sa ma resemnez cu viata asta pe care o duc si sa fiu mai departe dragalas si, acu' imi marchez teritoriul in papucii lui mama pentru ca au un miros ciudat... Asa-i ca ma iubiti?

PITZULICA, motan de motan, rocker ca tata
P.S.:Mie imi plac bluesurile cantate de Whitesnake, Def Leppard si Scorpions pe care adorm imediat...Tata, mai nou, adoarme pe orice fel de muzica, chiar si pe Judas Priest sau Metallica.