Aventuri la iarba verde

M-am batut cu tata! Si, logic, am castigat eu fiindca, in final, mi-am ascutit ghearele pe mana lui infasurata intr-o bluza…M-am distrat mult cu tata azi. Ne-am jucat si cu mingiuta mea si cu chestia aia care seamana cu soriceii si pe care o alerg cu o foarte mare placere …
Asa dupa cum v-ati dat si voi seama am facut o confuzie cand a zis tata ca imi pierd teritoriul. L-am si pierdut, dar pentru o singura zi, timp in care am fost impreuna cu Szurke si cu cele doua cupluri: tata cu prietena lui si Marius cu logodnica la “iarba verde”. Nu m-am lamurit nici acum de ce folosesc oamenii expresia asta idioata fiindca toata iarba pe care o stiu eu este verde. Noi, Szurke si cu subsemnatul, am avut alte preocupari in timp ce oamenii nostri de suflet faceau gratare si mici…
Dupa cum stiti, noua pisicilor ne place foarte mult sa alergam si, cum in zona in care ne-au dus prietenii nostri aveam unde, am luat-o dupa Szurke care alerga sprintara inainte neavand nicio tinta in afara bucuriei de a alerga impreuna cu mine prin iarba care mirosea atat de frumos.Vroiam sa fim si un pic singuri satui fiind de “atentiile” oamenilor care au impresia ca daca te mangaie iti produc o foarte mare placere. Adevarul e ca se intampla ca astfel de mangaieri sa ne faca rau, blana noastra pierzandu-si, uneori, din aceste cauze, luciul. Bineinteles, nu spun ca oamenii fac dinadins chestia asta. Ei ne mangaie des fiindca astfel, o parte a lor, isi mangaie sufletul insingurat…Dar, cum nu fac psihanaliza aici, am sa va spun ca, in fuga noastra, ne-am departat destul de mult de locul de campare si, nu, nu ne-am ratacit, sa nu credeti asta, insa am avut o problema cu niste caini adusi si ei de catre prietenii lor in aceeasi zona cu noi. Colac peste pupaza (o expresie pe care, in contextul asta, o foloseste si tata, dar, desi intuiesc sensul, nu stiu ce inseamna--- poate ma lamuriti voi) mai era si raul care se scurgea prin apropiere si fata de care trebuia sa stam la distanta din motive binecunoscute de catre iubitorii de pisici, motive pe care le-am descris intr-o postare anterioara... In cele din urma am ajuns inapoi la masina prietenei lui tata, atat eu cat si Szurke simtindu-ne extraordinar fiindca, la un moment dat, in timpul urmaririi, am sarit amandoi peste o groapa in care cainii, care n-au agilitatea noastra, au cazut si s-au umplut de noroi :))). Ce sa va mai spun... A fost o zi minunata cu atat mai mult cu cat pe amandoi ne astepta cea mai buna mancare din lume: ficatul fiert.
Concurs: Astept pe facebook lamuririle voastre in ceea ce priveste colacul peste pupaza si, la aparitie, castigatorul va primi din partea lui tata cartea Aventurile motanului meu, impreuna cu semnatura lui si multe poze cu mine si Szurke dar si un pisicutz dragalas. Asa ca mine.
P.S.: Cartea va aparea la inceputul anului viitor (sau chiar de Craciun, totul depinde de editura) iar castigatorul concursului, cel care scrie cea mai frumoasa povestire in care sa apara explicata expresia "colac peste pupaza" va fi anuntat si invitat la lansarea oficiala.Tata va publica aceasta carte suportand integral cheltuielile legate de aparitie desi a gasit cativa sponsori printre prietenii mei.

Vagabond...

“Gata motane! Iti pierzi teritoriul!” si-a inceput tata discutia cu mine inghetandu-mi inimioara mea frumoasa de pisoi dragalas dar n-a continuat fiindca prietena lui tocmai il anuntase ca si-a terminat machiajul si pot pleca. Au iesit amandoi pe usa de la intrare lasandu-mi sufletul cutremurat si mintea incremenita de tulburatoarea veste. Dupa ce am stat cu tata atatia ani fiindu-i alaturi chiar si atunci cand nu-l mai vizita aproape nimeni fiindca nu erau sanse sa se faca bine, boala lui fiind “necrutatoare” dupa cum spunea doctorul sau…Dupa ce m-am pisicit in fiecare dimineata pe papucii lui de casa (au un miros care imi incita simturile)… Dupa ce am stat in poala lui la fiecare meci de snooker la care s-a uitat… Dupa toata afectiunea pe care i-am aratat-o sarind in pat intre el si prietena lui pe care o baga in seama mai mult decat pe mine… Dupa ce i-am declarat razboi pasaroiului doar pentru a castiga afectiunea lui tata… Dupa ce am impartit impreuna singuratatile si tristetile vietiii, acum tata, omul care mi-a dat teritoriul asta si omul la care tin in pofida sfaturilor lui Szurke (ea imi spunea sa n-am niciodata incredere in oameni fiindca a intalnit in periplurile ei pisicute care au fost parasite de catre oameni), acum el… Mi se strange sufletelul in mine. Ce ma fac? Cum ma descurc eu pe afara? Si, mai ales, cum fac sa ma mai iubeasca Szurke desi voi fi un vagabond? Nu stiu cand se va petrece ingrozitorul lucru anuntat de tata dar stiu ca nu ma voi descurca fiindca eu sunt un motan de casa, un motan invatat cu mancare buna, cu ficat fiert, cu tocanite speciale, cu branza topita, cu siesta la ore fixe, cu tabieturi (v-am povestit despre papucii lui tata- mai am si altele) cu medic personal, cu…blog. Chiar! Voua cine va mai povesteste ce mi se intampla? Voi fi un vagabond ca motanii aia despre care imi spunea Szurke ca sunt mereu vanati de javrele alea rele.
Dar eu tin la tata …Acum stau pe bluza lui aruncata pe fotoliu. Nu ma mai atrage nici macar pasaroiul pe care, totusi, nu l-am scapat din ochi si care se infoaie in puscaria lui… Iata ca daca atatia ani mi-am dorit sa am libertate asa ca pisicutele pe care le vedeam pe geam, acum o voi avea… Dar n-o vreau! Cum sa fac sa-l conving pe tata sa nu ma lase fara teritoriul meu? Ma ajutati voi?
(va urma) P.S.: Astept mesajele voastre si pe pagina mea de facebook: Pitzulica Motanix

Iubesc!

Revenit aici printre voi trebuie sa va spun ca in timpul in care am lipsit sau intamplat multe... Nu va vorbesc acum despre tata care, asa cum stim, ma iubeste si ma protejeaza de furia mamei care, din cand in cand, incearca sa ma scuture sau sa ma traga de coada pentru vreo “prostie” inventata. Nu-l mai amintesc nici pe pasaroi pe care din pacate nu l-am prins inca…Va voi povesti cum, printr-o intamplare fericita, am reusit sa cunosc o pisicuta care mi-a schimbat viata. Se numeste Szurke (un nume destul de ciudat dupa parerea mea) si e o superba pisicuta care, spre deosebire de mine, are o libertate absoluta. Si, cand spun asta, ma refer la faptul ca ea poate circula si pe afara si nu e fortata sa vietuiasca intr-un spatiu restrans ca mine. Parintii ei adoptivi locuiesc la etajul 1 intr-un bloc din apropiere si ei ii este foarte usor sa iasa din casa si sa exploreze lumea inconjuratoare…Bineinteles, face chestia asta in superbul nostru stil pisicesc iesind pe geamul bucatariei si coborand apoi pe crengile copacului care strajuieste acel bloc si din cauza caruia unii dintre locatari sunt suparati pentru ca le ia lumina (cum o fi si chestia asta?). Numai ca: “e destul de infricosator pe afara fiindca, mai nou, datorita prostiei oamenilor care nu vor sa-i omoare, e plin de javre d`alea urate care hoinaresc si sunt tot timpul flamande. Unde mai pui ca n-au nici maniere, sunt grosolani, latra si put tot timpul… Mai are sens sa-ti amintesc de fierataniile alea pe care oamenii le numesc masini si care fac un zgomot infernal?”, dupa cum imi marturisea prietena mea intr-o discutie pe care am avut-o aseara, in intimitate, in camera tatei care statea de vorba in sufragerie cu camaradul sau care a adus-o pe Szurke la noi pentru a ne face cunostinta. Da! Dragilor, nu mai sunt singur pe lumea asta! Sunt indragostit pana peste cap si coada! Cred ca si lui Szurke ii place de mine pentru ca, la un moment dat, in timpul discutiei, spunea ca sunt manierat nu ca ceilalti motani pe care ii cunoscuse prin periplurile pe care le-a avut prin cartier si cu care, la un moment dat, chiar se incaierase...pentru ca n-a vrut sa faca o chestie umilitoare. A scapat datorita agilitatii ei si datorita ghearelor foarte bine ascutite pe care mi le-a aratat si mie spunand ca secretul lor e ca le ascute folosindu-se de acelasi copac pe care coboara in fata blocului. Asadar, desi sunt indragostit si ar trebui sa fiu fericit, sunt extrem de ingrijorat pentru Szurke pentru ca nu se stie ce poate pati. Ar fi poate mai bine pentru ea ca oamenii sa taie copacul acela desi l-am auzit pe tata spunandu-i prietenului sau ca pentru asta e nevoie de o aprobare de la ceva numit “primarie”.Va dati seama cam cate ganduri se invart acum in capul meu pentru ca, pe de alta parte, n-ar fi bine pentru Szurke sa-si piarda libertatea si sa se plictiseasca asa cum o fac eu cand ea nu e langa mine…Ei, esentialul e ca o iubesc! Pa! Pe curand!
P.S.: Ea e prietena mea:

Distrus sufleteste... dar nu EMO!

Am evadat ! Ha! Tata a uitat deschis geamul de la bucatarie si eu care eram inchis pe balcon am sarit in bucatarie si de acolo m-am dus direct la puscaria pasaroiului avand o gramada de ganduri razboinice… Dar, culmea (!) toate gandurile mele au disparut cand l-am auzit pe papagal spunandu-mi numele ! E drept: n-a zis decat Pitzu si nu Pitzulica asa cum e numele meu intreg. Consternat de noua surpriza mi-am ridicat coada si am ramas cu un picior in aer dar si cu ganduri mai putin intelepte. Adica papagalul vorbeste… Eh, acum sa vezi cum nu ma mai baga nimeni in seama. Poate imi pierd si teritoriul fiindca din punctul de vedere al oamenilor n-am fost cuminte si nu merit altceva decat pedepse atroce. Dand tarcoale coliviei si urmarindu-mi cu mare atentie dusmanul ma gandeam si ca n-ar strica sa ma mai pisicesc din cand in cand pe langa tata ca sa-i “cumpar”atentia. Si, in timp ce ma gandeam eu asa, Cioroiul se infoie brusc iar eu ca un vanator adevarat am incercat sa-i agat o pana ce iesise printre zabrelele coliviei…Puternic cum sunt am reusit sa-i prind pana dar nu stiu prin care joc ciudat al sortii am agatat si colivia care a cazut cu pasaroi cu tot in niste zgomote care pe moment m-au speriat si m-au facut sa sar cu agilitate inapoi.
Dragilor va inchipuiti din care puscarie scriu aceste randuri in timp ce Poppy, papagalul care mi-a distrus viata se lafaie in toata camera lui tata unde a fost lasat liber sa faca ce vrea pana i se repara colivia. Da. Sunt distrus sufleteste… Tata nu ma mai iubeste in timp ce tine la Cioroi. Sunt si singur…Si, cu toate motivele astea care zguduie sufletelul meu de pisoi frumos nu voi fi niciodata un EMO (eu ma omor), adica un sinucigas desi varianta asta exista fiindca, asa cum v-am mai spus, tata sta la etajul 5 si… Eu sunt Pitzulica, motan de motan, blogger si rocker ca tata si daca va mai trebui sa stau pe afara un timp voi sta, dar nici pasaroiului nu-i va fi bine daca-l voi prinde. Cand l-oi prinde.
(nota lui tata: Te iubesc motane! Chiar mai mult decat crezi!)
P.S.: In atentia hotilor:postarile de pe acest blog intra sub incidenta drepturilor de autor care au fost inregistrate ca atare.

Papagalul

Pasaricile astea au un tupeu nemaipomenit! Vin, chiar in dreptul meu (!), si se aseaza pe pervazul ferestrei prin care ma uit! Asa sfidare n-am gasit nici la Basescu (acum stiu cine e: un fel de sef al oamenilor si i se spune “presedinte”) om care-i sfideaza pe cei care l-au ales in fruntea lor prin deciziile idioate pe care le ia alaturi de unul mic, Boc, datorita caruia am ramas eu fara ficat fiert pentru ca, asa cum v-am spus, din cauza crizei, tata nu mai are bani pentru strictul meu necesar. Tot nu inteleg de ce nu-i baga oamenii pe astia doi la puscarie… Dar, sa revenim la subiectul meu, la pasaricile astea pe care le studiez in timp ce mananca firmiturile puse de tata. Tare m-as juca cu ele… Asa cum m-as juca si cu Poppy, papagalul lui tata , “cioroiul” cum ii spun eu fiindca el croncane (cel putin asta e parerea mea) nu ciripeste ca celelalte pasari . Doamne cat ma enerveaza pasaroiul ala. De cand l-a adus tata toti sunt in jurul coliviei lui si-l alinta si vorbesc cu el incercand sa-l faca sa scoata pe ciocul ala urat al lui cuvinte. Dar eu cred ca-i prea prost si nu-i in stare… Pai, cum sa fie in stare sa vorbeasca avand in vedere ca el nu face altceva decat sa stea pe una din crengutele alea si sa se infoaie din cand in cand ?? Nu l-am vazut nici zburand. Oricum e prea gras pentru o pasare si deja iar m-a enervat fiindca a trebuit sa aduc vorba de el chiar si aici pe blog. Nu-l pot suporta pe papagal si, totusi, sunt nevoit sa-mi impart singuratatea cu el pentru ca acum tata pleaca destul de des de acasa si ma lasa in compania innaripatului…Am incercat de cateva ori sa-mi introduc armele mele ascutite printre gratiile coliviei dar n-am reusit pentru ca sunt prea musculos. Chiar: papagalul e puscarias. Ha! Ha! Ha! Nu cred ca-l voi prinde, dar am un plan: cand mai deschide tata usita coliviei ca sa-i dea de mancare o sa-i distrag atentia sarind pe pc astfel incat pasaroiul sa poata iesi. Daca iese o comite…
(nota lui tata: n-a iesit, in schimb, Pitzulica e la puscaria nr.2)
_P.S.:Am mai pus odata ieri dimineata insemnarea asta dar, cumva, a disparut...

Blogul motanului meu: Papagalul

Blogul motanului meu: Papagalul

Ce-i aia "criza"?

In ultima perioada am auzit foarte des cuvantul asta: “criza”. Ba spunea tata ca “e criza motane si nu-mi pot permite sa-ti mai cumpar ficat asa ca va trebui sa te resemnezi cu whiskasul si cu tocanita”… Ba i-am auzit pe oamenii aia in alb cu care a plecat tata spunanand ca a avut “criza diabetica”… Ba am auzit-o pe mama lui tata spunand ca a facut o “criza de nervi” cand a aflat ca i s-a taiat din pensie…Cert e ca, din cate imi dau seama cu mintea mea de motan inteligent, criza asta e ceva rau cu atat mai rau cu cat ma lasa pe mine fara mancarea favorita :ficatul fiert. Si daca tot e ceva rau care se intampla in lumea asta imi pun si eu intrebarea fireasca: de ce nu se roaga oamenii la Dumnezeu ca sa-i ajute sa scape de chestia asta ? Eu de cate ori m-am rugat la Dumnezeu am primit raspuns rugaciunilor mele. Sau, daca Boc (cine o mai fi si asta?) e de vina pentru criza de ce nu-l baga oamenii la puscarie asa cum face tata cu mine cand “gresesc”? Sau pe Basescu?
Dar, pentru ca oricum problemele oamenilor sunt plictisitoare, trebuie sa va spun ca am vesti mari pentru voi: am descoperit un joc interesant care imi pune la incercare abilitatile mele de vanator. A adus tata un obiect care imi ocupa mai nou tot timpul si pe care il iubesc la nebunie: o minge de ping-pong care se rostogoleste asa de iute incat nu ma pot abtine s-o urmaresc…
P.S.: A promis tata ca ma invata si pe mine ce inseamna politica. O fi mult de invatat?